duminică, 8 iulie 2018

Arion (Arion) ater


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Lungimea corpului: 100-150 mm
Aspectul corpului: adulţii au de obicei colorit negru, rareori maroniu, brun-roşiatic, albicios; exemplarele tinere au colorit maroniu sau alb-gălbui; corpul este acoperit de tuberculi mari, alungiţi; pneumostomul se află în jumătatea posterioară a mantalei, în partea dreaptă; mantaua este neagră, fără pete, brăzdată de şanţuri fine; tentaculele sunt negre
Piciorul: cenuşiu-negricios, cu franjuri negri pe margine; lasă în deplasare o dâră incoloră de mucus
Hrana: se hrăneşte mai ales cu ciuperci, alge, licheni, frunze, resturi de animale moarte, fragmente vegetale descompuse
Comportament: activă mai ales noaptea, dar şi în timpul zilei pe vreme ploioasă şi foarte răcoroasă
Strategii de reproducere: are abilitatea de a se auto-fertiliza când nu găseşte un partener; în perioada august-octombrie, depune până la 150 de ouă cu diametrul de circa 5 mm, sub muşchii de pe sol, în crăpăturile din buştenii umezi în descompunere, apoi moare
Mecanisme de apărare: când este apucat sau atins, îşi contractă corpul în formă semisferică şi-l mişcă dintr-o parte în alta cu scopul de a descuraja atacatorul
Habitat: la altitudini ridicate, sub resturile de lemn de pe sol, prin vegetaţia alpină de sub jnepeni
Prădători: este atacată de mamifere (chiţcani Soricidae, arici Erinaceus concolor, viezuri Meles meles, şoareci Muridae, cârtiţe Talpa europaea), amfibieni (broaşte Ranidae), reptile (şerpi), adulţi de coleoptere, păsări
Utilizări: în literatura suedeză din secolul 18, se menţionează faptul că mucusul acestei specii era utilizat pentru lubrefierea osiilor din lemn ale atelajelor
Arion (Arion) ater DSC141835
Arion (Arion) ater DSC142021
Arion (Arion) ater DSC142023
Arion (Arion) ater DSC142014


  Referinţe:
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 652
Svanberg I. (2006). Black slugs (Arion ater) as grease A case study of technical use of gastropods in pre-industrial Sweden. Journal of Ethnobiology 26(2): 299-309

sâmbătă, 7 iulie 2018

Arianta aethyops


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Subspecii: în România există subspeciile:
Arianta aethyops aethyops: răspândită în munţii Făgăraş şi Retezat
Arianta aethyops petrii: răspândită în munţii Rodnei (pe cursul superior al pârâului Lala), Țibleș, Rarău
Cochilia: globulară, uşor aplatizată, cu pereţi subţiri, cu striaţii radiale evidente, lucioasă, cu colorit brun închis până la aproape negru, în zona ombilicului gălbui-verzuie; are 5 anfracte, moderat convexe, înfăşurate spre dreapta, dintre care ultima este de circa 1,5 ori mai mare decât penultima; ombilicul este acoperit sau de forma unei mici crestături; apertura cu marginea puţin mai deschisă la culoare
Dimensiunile cochiliei: 17-24 mm diametru şi 9-15 mm înălţime
Aspectul corpului: are colorit maroniu până la aproape negru, acoperit cu tuberculi grosieri, alungiţi pe dorsum; piciorul este maroniu sau cenuşiu pe partea inferioară
Hrana: specie erbivoră, care se hrăneşte cu fragmente vegetale
Comportament: activă pe vreme foarte umedă
Habitat: locuri umede din zona alpină; pe pajişti alpine, în vegetaţie, pe stâncăriile de pe marginea torenţilor montani, în păduri
Arianta aethyops petrii DSC141814
Arianta aethyops petrii DSC142013
  Arianta aethyops petrii
Arianta aethyops petrii DSC141815
Arianta aethyops petrii DSC141799
Arianta aethyops petrii DSC141817


  Referinţe:
Balashov I. A. (2016). Fauna of Ukraine. Tome 29: Molluscs. Volume 5: Stylommatophora: 433
Bielz M. (1851). Verzeichniss der Land- und Süsswasser-Mollusken Siebenbürgens. Verhandlungen und Mittheilungen des Siebenbürgischen Vereins für Naturwissenschaften in Hermannstadt 2: 55-56
Varga A. (1974). A Helicigona (Arianta) arbustorum, aethiops, es hessei csigafajok anatómiai vizsgálata. Folia Historico-Naturalia Musei Matraensis 2: 149-163

marți, 11 august 2015

Limax (Limax) maximus


Lungimea corpului: 100-150(200) mm
Aspectul corpului: adulţii au coloritul corpului palid cenuşiu, brun-cenuşiu, brun-albicios; pe partea frontală sunt numeroase pete negre, pe cea posterioară sunt două sau trei perechi de dungi dicontinue formate din pete longitudinal alungite negre, ce-i conferă aspect de leopard; distribuţia variabilă a petelor şi coloritul diferit al corpului au dus la descrierea unui număr considerabil de forme de culoare; corpul este acoperit de numeroşi tuberculi fini, relativ mici; are tentaculele foarte lungi şi subţiri; mantaua alungită, cu marginea frontală rotunjită, cea posterioară angulară, este lipsită de dungi, dar cu pete negre cu forme şi mărimi diferite; pneumostomul este situat în partea dreaptă, în jumătatea posterioară a mantalei; carena scurtă, se întinde pe mai puţin de jumătate din lungimea cozii; tentaculele au colorit brun- roşcat, fără pete întunecate
Piciorul: are colorit uniform, cenuşiu sau gri- albicios; pe laterale, piciorul are colorit palid cenuşiu, cu un rând submarginal de tuberculi mici negricioşi; lasă în urmă o dâră incoloră şi iridescentă de mucus
Specii asemănătoare:
Limax (Limax) cinereoniger, care are de-a lungul spatelui o dungă albă caracteristică; piciorul este bicolor, gri închis pe margini şi albicios în zona mediană
Lehmannia valentiana, care are dimensiuni mai mici şi îi lipsesc dungile de pe manta
Lehmannia marginata, care are dimensiuni mai mici şi are o dungă întunecată pe fiecare parte a corpului
Hrana: specie detritivoră, care consumă mai ales resturi vegetale, ciuperci, alge, licheni; ocazional este carnivoră şi se hrăneşte cu carcasele altor melci sau cu ouăle acestora, mici nevertebrate sau vânează alte specii de melci sau indivizi din aceeaşi specie; uneori, poare provoca pagube importante plantelor cultivate, atacând plante ornamentale, flori, rădăcini, răsaduri, tuberculi
Comportament: este o specie activă mai ales în amurg şi noaptea, uneori putând fi observat şi ziua pe vreme umedă sau răcoroasă; iarna o traversează ca adult în subsoluri, canale de scurgere, grămezi de compost
Strategii de reproducere: în timpul fertilizării (iulie-septembrie), adulţii au obiceiul de a sta suspendaţi în aer de un fir gros de mucus, lung de până la 40 de cm, lipit de o ramură sau de un zid; ambii parteneri depun, după fertilizare, câteva sute de ouă transparente, de circa 6 mm diametru, în grămezi; trăieşte până la 2-3(5) ani
Habitat: populează aproape în exclusivitate zonele din vecinătatea habitatelor antropizate, locurile umede (parcuri, cimitire, pivniţe, sere, grădini, depozite de legume, magazii, tuneluri subterane); în timpul zilei, se adăposteşte sub tufărişuri, pietre, buşteni,
Prădători: este atacată de larvele şi adulţii unor specii de coleoptere (Carabus intricatus)
Paraziţi:
• este gazdă intermediară pentru o serie de viermi nematozi ai vertebratelor (Cystocaulus ocreatus, Oslerus ostreatus, Aelurostrongylus costaricensis, Angiostoma stammeri)
• este gazdă definitivă pentru o serie de viermi nematozi (Phasmarhabditis papillosa, Oslerus ostreatus, Rhabditis dolichura, Angiostoma stammeri)
Limax Limax maximus DSC45721
Limax Limax maximus DSC45719


  Referinţe:
Grewal P. S., Grewal S. K., Tan L., Adams B. J. (2003). Parasitism of Molluscs by Nematodes Types of Associations and Evolutionary Trends. Journal of Nematology 35(2): 146-156
Hendricks P. (2012). A Guide to the Land Snails and Slugs of Montana. A report of the U.S. Forest Service - Region 1. Montana Natural Heritage Program, Helena: 1-187
Kozłowski J. (2010). Ślimaki nagie w uprawach. Klucz do identyfikacji. Metody zwalczania. Poznań: Instytut Ochrony Roślin: 1-64
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 652
Lupu D. (1973). Etude anatomique comparative des espèces Limax cinereoniger Wolf, 1803 et Limax maximus Linné, 1758 et description de deux espèces nouvelles du genre Lehmannia Heinemann. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 13: 47-66
McDonnell R. J., Paine T. D., Gormally M. J. (2009). Slugs: A Guide to the Invasive and Native Fauna of California. University of California Agricultural and Natural Resources Publications
Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
Thomas A. K., McDonnell R. J., Paine T. D., Harwood J. D. (2010). A Field Guide to the Slugs of Kentucky. Agricultural Experiment Station. University of Kentucky, College of Agriculture, SR-103: 1-34

marți, 18 noiembrie 2014

Arianta arbustorum


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: este globulară, de obicei maronie, cenuşiu-maronie, cu tentă roşcată, presărată cu numeroase pete şi puncte palid gălbui (cu aspect pestriţ), de obicei cu o singură dungă de culoare mai închisă la periferie; coloritul este extrem de variabil, existând numeroase forme de culoare; are 5-5,5 anfracte, cu sutură adâncă, ce pot fi înfăşurate atât spre dreapta cât şi spre stânga; apertura are marginea interioară proeminentă, de culoare albă şi marginile răsucite înspre exterior; ombilicul este de obicei în întregime acoperit (există, spre exemplu, exemplare care au cochilia globulară, cu ombilicul închis şi exemplare cu cochilia aplatizată, cu ombilicul deschis); ca urmare a variabilităţii diametrului, înălţimii, formei, înclinaţiei şi mărimii ombilicului, intensităţii culorii dungii maronii, numărului anfractelor, s-au descris numeroase populaţii caracteristice diferitelor zone geografice şi un număr mare de subspecii; de asemenea, dimensiunile cochiliei scad pe măsură ce creşte altitudinea
Dimensiunile cochiliei: 14-28 mm diametru, 10-22 mm înălţime
Aspectul corpului: corpul melcului are, de obicei, culoare negricioasă, dar poate fi şi maroniu sau brun-gălbui
Specii asemănătoare:
Cornu aspersum, care are cochilia de diametru mai mare (25-40 mm), apertura mare şi oblică
Cepaea (Austrotachea) vindobonensis, care are cochilia mult mai conică, de obicei cu cinci dungi longitudinale de culoare închisă, ombilicul deschis
Hrana: consumă frecvent fragmente verzi de Urtica dioica, Cirsium arvense; adeseori se caţără la înălţime mare în căutarea hranei; uneori, se hrăneşte din carcasele viermilor de pământ
Comportament: este o specie activă mai ales după lăsarea întunericului; uneori, numeroase exemplare (10-20) pot fi văzute pe o suprafaţă nu mai mare de 1 m2; atunci când condiţiile meteorologice sunt neprielnice, are obiceiul de a se adăposti sub pământ
Strategii de reproducere: este o specie care posedă un mecanism prin care este împiedicată fertilizarea ouălelor proprii, înainte de a se transfera celulele reproductive; adeseori ouăle, cu diametrul de 2-3 mm, sunt depuse în urma copulării, dar, în lipsa partenerilor, se poate autofertiliza; depune 30-50 de ouă, în perioada iulie-septembrie; atât numărul, cât şi diametrul ouălelor, scade odată cu creşterea altitudinii la care se dezvoltă populaţiile; ciclul său evolutiv poate ajunge la 14 ani
Habitat: preferă zonele cu umiditate ridicată: terenuri mlăştinoase, pajişti umede, păşuni umede cu substrat calcaros, păduri, habitate deschise; uneori poate fi găsită în zona montană la altitudini ridicate
Prădători: este vânată de păsări (Turdidae), broaşte, gândaci, mici mamifere (şoareci), alte specii de melci
Importanţă: datorită nivelului ridicat de metale grele (Fe, Zn) descoperit în hepatopancreas şi în cochilie, această specie ar putea constitui un bioindicator al poluării biotopurilor urbanizate
Arianta arbustorum DSC38400
Arianta arbustorum DSC38444
Arianta arbustorum DSC38406
Arianta arbustorum DSC38385
Arianta arbustorum DSC38404
Arianta arbustorum DSC84057 Arianta arbustorum DSC84053 Arianta arbustorum DSC84056


  Referinţe:
Baminger H. (1997). Shell-morphometrical characterization of populations of Arianta arbustorum (L.) (Gastropoda, Helicidae) in the Ennstaler Alpen (Styria, Austria). Annalen des Naturhistorischen Museums in Wien 99B: 497-519
Baur B. (1984). Shell size and growth rate differences for alpine populations of Arianta arbustorum (L.) (Pulmonata: Helicidae). Revue Suisse De Zoologie 91(1): 37-46
Baur B. (1993). Population structure, density, dispersal and neighbourhood size in Arianta arbustorum (LINNAEUS, 1758) (Pulmonata: Helicidae). Annalen des Naturhistorischen Museums in Wien 94/95B: 307-321
Čejka T., Hamerlík L. (2009). Land snails as indicators of soil humidity in Danubian woodlands (SW Slovakia). Polish Journal of Ecology 57(4): 741-747
Cook L. M., King M. B. (1966). Some data on the genetics of shell-character polymorphism in the snail Arianta arbustorum. Genetics 53: 415-425
Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Glime J. M. (2013). Bryophyte Ecology. Volume 2. Bryological Interaction. Chapter 4-8 Invertebrates: Molluscs. Ebook available online at www.bryoecol.mtu.edu
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Ivison T., Daw A. (2010). Key to the Snails of the Bristol Region. Bristol Regional Environmental Records Centre: 1-20
Kowalczyk-Pecka D. (2009). Rola naturalnej populacji arianta arbustorum (Gastropoda: Pulmonata) w transferze i bioakumulacji metali ciężkich w ekosystemach zurbanizowanych. Ochrona Środowiska i Zasobów Naturalnych 41: 22-31
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 771
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Terhivuo J. (1977). Growth, reproduction and hibernation of Arianta arbustorum (L.) (Gastropoda, Helicidae) in southern Finland. Annales Zoologici Fennici 15: 8-16
* * * Mini-guide d’identification des escargots et des limaces de l’Opération Escargots. Museum d'Histoire Naturelle, Noé conservation et la Fondation Nicolas Hulot: 1-29

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Bielzia coerulans


Lungimea corpului: 100-140 mm
Aspectul corpului: cilindric, cu colorit uniform, în general cu nuanţe albastre sau albăstrui-violet; prezintă numeroase forme de culoare: albastru deschis, albastru-violet închis până la aproape negru, verzui-albăstrui, gri-albăstrui, albastru-violet, cenuşiu închis, maro-gălbui deschis; pe corp sunt prezenţi tuberculi mari, alungiţi; exemplarele tinere au colorit mai deschis, brun-gălbui, portocaliu-gălbui, cu o dungă întunecată pe flancuri; pneumostomul este poziţionat în partea dreaptă a mantalei; carena se întinde pe jumătate până la 2/3 din lungimea spatelui
Piciorul: partea inferioară are colorit uniform negricios, uneori cenuşiu cu o uşoară tentă albăstruie; lasă în urmă o dâră transparentă de mucus
Specii asemănătoare:
Arion (Mesarion) subfuscus, la care adulţii au un colorit asemănător cu al exemplarelor tinere de Bielzia coerulans
Hrana: este formată din ciuperci, licheni
Comportament: este o specie activă în amurg şi pe durata nopţii; se adăposteşte în timpul zilei sub trunchiurile putrede, fragmentele de scoarţă de pe sol, bucăţile de lemn; uneori, pe vreme răcoroasă sau umedă, devine activă şi pe perioada zilei
Strategii de reproducere: în perioada iulie-august, adulţii depun 30-80 de ouă, de 4-5 mm diametru, dedesubtul frunzelor moarte de pe sol, a resturilor vegetale căzute la pământ, în micile adâncituri ale solului; ciclul său evolutiv este de un an
Mecanisme de apărare: când este descoperit, se retrage imediat în crăpăturile din buşteni, sub trunchiuri, crengi, bucăţi de lemn
Habitat: zonele foarte umede din pădurile de conifere şi de foioase, atât din zona montană cât şi din cea submontană; uneori poate fi întâlnită şi la altitudini ridicate
Bielzia coerulans DSC83015
Bielzia coerulans DSC83882
Bielzia coerulans DSC38741
  Exemplarele adulte
Bielzia coerulans DSC67329
Bielzia coerulans DSC47493
Bielzia coerulans DSC56387
Bielzia coerulans DSC64136 Bielzia coerulans DSC88116 Bielzia coerulans DSC48451
Bielzia coerulans DSC56317 Bielzia coerulans DSC38749 Bielzia coerulans DSC38291
Bielzia coerulans DSC145156 Bielzia coerulans DSC84478 Bielzia coerulans DSC38261
Bielzia coerulans DSC92496

  Exemplarele tinere
Bielzia coerulans DSC47637
Bielzia coerulans DSC83315
Bielzia coerulans DSC84819
Bielzia coerulans DSC83081

  Ouăle
Bielzia coerulans eggs DSC22249


  Referinţe:
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Lupu D. (1971). Le conspectus de la famille des Limacidés de Roumanie, avec quelques reconsidérations systématiques basées sur des caractères danatomie comparée. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 11: 121-137
Lupu D. (1974). Observations écologiques et éthologiques effectuées sur le terrain et en laboratoire sur la famille Limacidae de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 15: 45-55
Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project

luni, 6 octombrie 2014

Monachoides incarnatus


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: este de culoare gălbuie până la brun- roşcată, fiind acoperită de plăci foarte fine, alungite, cu aspect reticulat, dispuse asemeni solzilor de peşte; are 6-6,5 anfracte; apertura are marginile uşor răsucite înspre exterior, de obicei de culoare roşcată la exterior, albă la interior; ombilicul este foarte mic, deschis, parţial acoperit
Dimensiunile cochiliei: 13-16 mm diametru şi 9-10 mm înălţime
Aspectul corpului: corpul este palid roşcat, cu pete cenuşii sau maronii pe manta; capul şi tentaculele au colorit gri închis
Hrana: specie erbivoră, care se hrăneşte atât cu fragmente vegetale vii, cât şi cu frunze aflate în descompunere
Strategii de reproducere: depune 20-60 de ouă, de 1,5-2 mm diametru, într-o adâncitură pe care o sapă în sol
Habitat: în pădurile de foioase relativ umede, în stratul de frunze căzute de pe sol, printre grămezile de pietre, în vegetaţia din zonele umede, în gardurile vii; uneori la marginea pădurilor umede, în grădini, parcuri, cariere de piatră, pe marginea drumurilor şi a căilor ferate
Specii asemănătoare:
Monachoides vicinus care are cochilia cu striaţii mai adânci, ombilicul complet acoperit
Hygromia limbata a cărei cochilie nu are striaţii; ombilicul este foarte mic, fiind parţial acoperit
Monacha cantiana care are cochilia fără striaţii, ombilicul foarte mic, complet acoperit
Monachoides incarnatus DSC36932
Monachoides incarnatus DSC45148
Monachoides incarnatus DSC45146


  Referinţe:
Čejka T., Hamerlík L. (2009). Land snails as indicators of soil humidity in Danubian woodlands (SW Slovakia). Polish Journal of Ecology 57(4): 741-747
Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project

luni, 21 iulie 2014

Limax (Limax) cinereoniger



Lungimea corpului: 160-190 mm (rareori 300 mm); este cea mai mare specie terestră de melc fără cochilie din lume
Aspectul corpului: adulţii au coloritul corpului foarte variabil, de obicei gri, gri deschis, palid ocru, brun-negricios sau în totalitate negru şi mult mai rar roşiatic; de-a lungul spatelui are întotdeauna o dungă albă caracteristică, foarte uşor de remarcat; cel mai adesea, pe flancuri, sunt prezente una sau două dungi întrerupte formate din pete negricioase; pe corp există tuberculi relativ proeminenţi, vizibili chiar şi la exemplarele tinere; pneumostomul se află în jumătatea posterioară a mantalei, în partea dreaptă; mantaua este fără pete, întotdeauna colorit uniform; tentaculele sunt brun-cenuşii, acoperite cu numeroase pete mici întunecate; exemplarele tinere au culoare crem-maronie, cu sau fără dungi albicioase, iar piciorul este unicolor, albicios
Piciorul: este bicolor, gri închis pe margini şi albicios în zona mediană (caracteristică a speciei); lasă în deplasare o dâră incoloră de mucus
Specii asemănătoare:
Limax (Limax) maximus, la care mantaua are pete negricioase şi populează habitatele antropizate (magazii, beciurile caselor, zonele cu garduri vii)
Arion (Arion) ater, la care mantaua este neagră, fără pete, brăzdată de şanţuri fine
Hrana: se hrăneşte mai ales cu alge, licheni, ciuperci, fragmente vegetale descompuse, mai rar cu resturi de animale moarte; este o specie care contribuie la împrăştierea sporilor unor specii de ferigi şi de muşchi (sporii sunt ingeraţi, tranzitează sistemul digestiv, fiind ulterior eliminaţi nealteraţi)
Comportament: activă numai în amurg şi în timpul nopţii, rareori în timpul zilei, pe vreme ploioasă; ocazional, activă şi iarna, în zilele cu temperaturi mai ridicate; speranţa sa de viaţă este de până la trei ani, fiind capabil să supravieţuiască temperaturilor foarte scăzute din timpul iernii
Strategii de reproducere: când nu găseşte un partener, asemeni altor melci, are abilitatea de a se auto-fertiliza; fertilizarea are loc în timpul nopţii, la înălţime printre crengile arborilor, în perioada iunie-iulie şi poate dura până la 18 ore; ouăle cu diametrul de 5 mm, translucide, sunt depuse în pachete de 40-250, în sol sau sub muşchii de pe sol
Habitat: poate fi găsită aproape exclusiv în păduri, fiind afectată de efectele antropizării; în timpul zilei, se adăposteşte sub bucăţile de scoarţă de pe sol, sub buştenii putrezi, printre frunzele uscate de pe sol, în crăpăturile din scoarţa arborilor, sub pietrele umede; este o specie indicator al pădurilor formate din arboret matur, niciodată prezentă în plantaţiile tinere
Prădători: este atacată de larvele şi adulţii unor specii de coleoptere (Carabus intricatus)
Paraziţi:
Elaphostrongylus, un gen de viermi nematozi pentru care este gazdă intermediară

Limax (Limax) cinereoniger DSC83044
Limax (Limax) cinereoniger DSC39159
Limax (Limax) cinereoniger DSC35530
  Exemplarele adulte

Limax (Limax) cinereoniger DSC47347
Limax (Limax) cinereoniger DSC83919
Limax (Limax) cinereoniger DSC83088

Limax (Limax) cinereoniger DSC45551 Limax (Limax) cinereoniger DSC45883 Limax (Limax) cinereoniger DSC84449

Limax (Limax) cinereoniger DSC39160 Limax (Limax) cinereoniger DSC83899 Limax (Limax) cinereoniger DSC86863

Limax (Limax) cinereoniger DSC86942 Limax (Limax) cinereoniger DSC95167 Limax (Limax) cinereoniger DSC96291

Limax (Limax) cinereoniger DSC99389 Limax (Limax) cinereoniger DSC99416 Limax (Limax) cinereoniger DSC122112

Limax (Limax) cinereoniger DSC127157 Limax (Limax) cinereoniger DSC136865 Limax (Limax) cinereoniger DSC136988

Limax (Limax) cinereoniger DSC145712 Limax (Limax) cinereoniger DSC175990

  Exemplarele tinere

Limax (Limax) cinereoniger DSC35371
Limax (Limax) cinereoniger DSC84418
Limax (Limax) cinereoniger DSC87032


Limax (Limax) cinereoniger DSC145159 Limax (Limax) cinereoniger DSC154295 Limax (Limax) cinereoniger DSC168719

  Surse de hrană

Limax (Limax) cinereoniger DSC39180





  Referinţe:
Boch S., Berlinger M., Fischer M., Knop E., Nentwig W., Türke M., Prati D. (2012). Fern and bryophyte endozoochory by slugs. Oecologia 172: 817-822
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Kozłowski J. (2010). Ślimaki nagie w uprawach. Klucz do identyfikacji. Metody zwalczania. Poznań: Instytut Ochrony Roślin: 1-64
Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
Peyer B., Kuhn E. (1928). Die Kopulation von Limax cinereoniger Wolf. Vierteljahrsschrift der Naturforschenden Gesellschaft in Zürich 73: 485-521
Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Verdú J. R., Galante E. (2005). Libro Rojo de los Invertebrados de España. Dirección General de Conservación de la Naturaleza (versión online): 393
Verdú J. R., Numa C., Galante E. (2011). Atlas y Libro Rojo de los Invertebrados amenazados de España (Especies Vulnerables). Vol II: Moluscos. Dirección General de Medio Natural y Politica Forestal, Ministerio de Medio Ambiente, Medio rural y Marino. Madrid: 987-990