Deroceras (Deroceras) reticulatum

Statut de protecţie: specie nepericlitată Aspectul corpului: are un colorit foarte variabil, de obicei crem până la crem-cafeniu deschis, rareori negricios; în spatele mantalei are o serie de pete mai închise la culoare care creează un desen cu aspect reticulat Piciorul: lasă o dâră de mucus transparentă Alte caracteristici: tentaculele şi capul au colorit negricios; orificiul respirator este poziţionat în treimea anterioară a mantalei, în partea dreaptă a corpului Lungimea corpului: 25-30 mm, dar, în funcţie de condiţiile de mediu, poate ajunge la 40-60 mm Specii asemănătoare: este o specie greu de deosebit de alte specii ale genului Deroceras numai pe baza aspectului său exterior • Deroceras (Deroceras) agreste, care nu are pete întunecate pe corp • Deroceras (Deroceras) laeve care este mai mică (15-25 mm) • Deroceras (Deroceras) rodnae care are corpul cu dimensiuni mai mici Hrana: specie omnivoră care se hrăneşte în special cu frunzele, fructele sau seminţele plantelor; uneori poate provoca pagube importante culturilor agricole Comportament: este o specie nocturnă, care poate parcurge până la 12 metri într-o singură noapte; ajunge la maturitate după 40-60 de zile de la eclozare, durata maximă de viaţă fiind de patru luni Strategii de reproducere: poate depune până la 700 de ouă translucide, cu diametrul de circa 3 mm Mecanisme de apărare: când se simte ameninţat, lasă în urmă o dâră de mucus alb-lăptoasă (datorită prezenţei microgranulelor de calcar) Habitat: preferă zonele cultivate, luncile râurilor, habitatele deschise, marginea drumurilor, grădinile, parcurile, rareori putând fi observată în păduri Prădători: atât ouăle, cât şi exemplarele tinere, sunt atacate de o serie de gândaci din familia Carabidae (Carabus nemoralis, Nebria brevicollis, Pterostichus melanarius, Poecilus cupreus etc.) Paraziţi: • Phasmarhabditis hermaphrodita, o specie de vierme nematod endoparazit în mantaua melcului • Parelaphostrongylus tenuis, o specie de vierme nematod endoparazit al sistemului nervos central Importanţă: este o specie dăunătoare, care poate provoca pagube importante culturilor agricole de Brassica napus, Brassica oleracea, Lactuca sativa etc.

Fertilizarea

  Referinţe:

●	Kozłowski J., Kozłowska M. (2004). Food preferences of Deroceras reticulatum, Arion lusitanicus and Arion rufus for various medicinal herbs and oilseed rape. Journal of Plant Protection Research 44(3): 239-250

Arion (Carinarion) silvaticus

Statut de protecţie: specie nepericlitată Aspectul corpului: are culoare palid-cenuşie până la brun-cenuşie, albicioasă pe flancuri, înspre picior cu o dungă laterală întunecată; exemplarele tinere au o uşoară tentă albăstruie, iar benzile laterale sunt mai confuze Piciorul: este albicios sau crem şi lasă o dâră de mucus transparentă sau uşor gălbuie Alte caracteristici: tentaculele şi capul sunt de culoare neagră; orificiul respirator este poziţionat în treimea anterioară a mantalei, în partea dreaptă a corpului Lungimea corpului: 20 mm (uneori 40 mm) Specii asemănătoare: • Arion circumscriptus, care are desene întunecate pe flancurile mantalei • Arion fasciatus Hrana: se hrăneşte în special cu materii vegetale, ciuperci, frunze în descompunere Comportament: când este inactiv, adesea are corpul contractat asemeni isopodelor Habitat: frunzişul în putrefacţie de pe solul pădurilor umede, atât de foioase cât şi de conifere