Statut de protecţie: specie nepericlitată
Lungimea corpului: 100-150 mm
Aspectul corpului: adulţii au de obicei colorit negru, rareori maroniu, brun-roşiatic, albicios; exemplarele tinere au colorit maroniu sau alb-gălbui; corpul este acoperit de tuberculi mari, alungiţi; pneumostomul se află în jumătatea posterioară a mantalei, în partea dreaptă; mantaua este neagră, fără pete, brăzdată de şanţuri fine; tentaculele sunt negre
Piciorul: cenuşiu-negricios, cu franjuri negri pe margine; lasă în deplasare o dâră incoloră de mucus
Hrana: se hrăneşte mai ales cu ciuperci, alge, licheni, frunze, resturi de animale moarte, fragmente vegetale descompuse
Comportament: activă mai ales noaptea, dar şi în timpul zilei pe vreme ploioasă şi foarte răcoroasă
Strategii de reproducere: are abilitatea de a se auto-fertiliza când nu găseşte un partener; în perioada august-octombrie, depune până la 150 de ouă cu diametrul de circa 5 mm, sub muşchii de pe sol, în crăpăturile din buştenii umezi în descompunere, apoi moare
Mecanisme de apărare: când este apucat sau atins, îşi contractă corpul în formă semisferică şi-l mişcă dintr-o parte în alta cu scopul de a descuraja atacatorul
Habitat: la altitudini ridicate, sub resturile de lemn de pe sol, prin vegetaţia alpină de sub jnepeni
Prădători: este atacată de mamifere (chiţcani Soricidae, arici Erinaceus concolor, viezuri Meles meles, şoareci Muridae, cârtiţe Talpa europaea), amfibieni (broaşte Ranidae), reptile (şerpi), adulţi de coleoptere, păsări
Utilizări: în literatura suedeză din secolul 18, se menţionează faptul că mucusul acestei specii era utilizat pentru lubrefierea osiilor din lemn ale atelajelor
|
