Arion (Arion) vulgaris

Lungimea corpului: (60)80-120(180) mm; la maturitate poate atinge o greutate a corpului de 5-15 grame Aspectul corpului: adulţii au colorit variabil, uniform, adeseori brun-roşcat, roşu-cărămiziu, gri-maroniu, maroniu, brun închis, portocaliu aprins; corpul este acoperit, dorsal şi pe flancuri, de tuberculi mari, alungiţi; capul şi tentaculele sunt de culoare brun-negricioasă; exemplarele tinere (până la 3-4 cm) au colorit mai deschis, gălbui-maroniu, brun-roşcat, gri- maroniu, cu o dungă întunecată neîntreruptă pe flancuri; pneumostomul este poziţionat în partea dreaptă, în jumătatea anterioară a mantalei, care are aspect granular Piciorul: este uniform albicios dedesubt, fără dungi sau linii de culoare mai închisă; pe flancurile inferioare, prezintă dungi verticale alternante negre şi roşiatice (uneori portocalii, gălbui sau cenuşii) Specii asemănătoare: este greu de deosebit de alte specii ale genului Arion numai pe baza aspectului său exterior, identificarea precisă putând fi făcută după studierea aparatului genital (Arion vulgaris având atriumul scurt, oviductul lung şi musculos) • Arion (Arion) ater, care are corpul mai închis la culoare şi orificiul respirator mai mare • Arion fuscus, care are dimensiuni mai mici (5-7 cm); adulţii au colorit asemănător cu al exemplarelor tinere de A. vulgaris Hrana: specie polifagă, care se hrăneşte în principal cu frunzele şi seminţele plantelor cultivate, mai rar cu fragmentele vegetale ale speciilor spontane; consumă de asemenea şi materii vegetale în descompunere şi leşuri ale organismelor animale (uneori exemplare din aceeaşi specie); preferă frunzele de Brassica napus, Papaver rhoeas, Digitalis grandiflora, Datura stramonium, Hyssopus officinalis, Thymus vulgaris etc. Comportament: este o specie nocturnă, activă după lăsarea întunericului sau în zorii zilei; devine activă şi în timpul zilei, pe vreme cu umiditate ridicată, ploioasă şi răcoroasă; în perioadele de repaos, îşi contractă corpul în formă de clopot; foarte tolerantă la schimbările de mediu (temperaturi scăzute de până la -2°C, o rată ridicată a evaporării, expunerea la poluarea chimică a mediului); este o specie foarte mobilă, parcurgând circa 5-9 m/h; ciclul său evolutiv este anual, dar au fost observate şi exemplare adulte care traversează iarna; în iernile blânde, exemplarele tinere reuşesc să supravieţuiască adăpostindu-se în grămezile de compost, adânciturile din sol Strategii de reproducere: reproducerea are loc în perioada iulie-septembrie; depune 200-400 de ouă, cu diametrul de 3 mm, în 3-5 pachete, în locuri umede, dedesubtul frunzelor moarte de pe sol, la suprafaţa solului; imediat după depunere, adulţii mor (organisme semelpare); exemplarele tinere eclozează în martie-aprilie, ajungând foarte repede la maturitate (iunie-iulie); formează foarte des hibrizi naturali cu Arion ater, uneori şi cu Arion rufus Mecanisme de apărare: când este deranjat, îşi contractă imediat corpul Habitat: este o specie dependentă de zonele umede: zonele cultivate, marginea tufărişurilor şi a pădurilor, luncile râurilor, malul apelor, habitatele antropizate (parcuri, grădini, culturi agricole), zonele de tranziţie dintre pajişti /păduri şi zonele suburbane Prădători: exemplarele tinere şi adulţii, sunt consumate de bursuci (Meles meles), arici (Erinaceus europaeus), mistreţi (Sus scrofa), raţe (Anas platyrhynchos), mierle (Turdus merula), reptile, amfibieni, gândaci (Silpha atrata, Pterostichus, Carabus, Cychrus caraboides); ouăle sunt căutate de gândacii prădători (Carabus nemoralis, Pterostichus niger) Paraziţi: • Phasmarhabditis hermaphrodita, o specie de vierme nematod care parazitează mantaua melcului Importanţă: este o specie extrem de invazivă, fiind adesea considerat dăunător culturilor agricole; provoacă pagube mari culturilor de Lactuca sativa, Brassica napus, Raphanus sativus, Daucus carota, Phaseolus, Solanum tuberosum, culturilor de cereale, speciilor cultivate de Cucurbitaceae, Beta vulgaris

Exemplarele adulte

Mecanisme de apărare

Exemplarele tinere

  Referinţe:

●	Dreijers E., Reise H. (2011). Hybrid matings between the invasive pest slug Arion lusitanicus and the native A. rufus. Latvijas Universitātes 69. zinātniskā konference. Bioloģijas sekcija, Zooloģijas un dzīvnieku ekoloģijas apakšsekcija, 2011. gada 3.-4. februāris
●	Dreijers E., Reise H., Hutchinson J. M. C. (2013). Mating of the slugs Arion lusitanicus auct. non Mabille and A. rufus (L.): Different genitalia and mating behaviours are incomplete to interspecific sperm exchange. Journal of Mollescan Studies 79: 51-63
●	Hatteland B. A., Roth S., Andersen A., Kaasa K., Støa B., Solhøy T. (2013). Distribution and spread of the invasive slug Arion vulgaris Moquin-Tandon in Norway. Fauna Norvegica 32: 13-26
●	Kappes H., Stoll S., Haase P. (2012). Differences in field behavior between native gastropods and the fast-spreading invader Arion lusitanicus auct. non MABILLE. Begian Journal of Zoology 142(1): 49-58
●	Kozłowski J., Kozłowska M. (2004). Food preferences of Deroceras reticulatum, Arion lusitanicus and Arion rufus for various medicinal herbs and oilseed rape. Journal of Plant Protection Research 44(3): 239-250
●	Michalak P. S. (2010). New pest response guidelines: Temperate terrestrial gastropods. United States Department of Agriculture. Animal and Plant Health Inspection Service. Plant Protection and Quarantine
●	Office de la coordonation environnementale et de l'énergie (OCEE) (2009). Plantes et animaux invasifs. Direction des travaux publics, des transports et de l'énergie. Berne
●	Păpureanu A.-M., Reise H., Varga A. (2014). First records of the invasive slug Arion lusitanicus auct. non Mabille (Gastropoda: Pulmonata: Arionidae) in Romania. Malacologica Bohemoslovaca 13: 6-11
●	Pianezzola E., Hatteland B. A., Roth S. (2011). Eggs and juveniles predation by carabid beetles on the invasive iberian slug Arion vulgaris, in agriculture. 15th European Carabidologist Meeting, Daugavpils, Latvia, 23.-27.08.2011. Book of abstracts
●	Roth S., Hatteland B. A., Solhøy T. (2012). Some notes on reproductive biology and mating behaviour of Arion lusitanicus Moquin-Tandon 1855 in Norway including a mating experiment with a hybrid of Arion rufus (Linnaeus 1758) x ater (Linnaeus 1758). Journal of Conchology 41(2): 249-257
●	Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
●	Skolka M., Preda C., Stanciu C., Fabian R. (2010). Specii invazive marine, dulcicole şi terestre. Fişe de prezentare realizate în cadrul Grantului CNCSIS PN II IDEI 273/2007. "Sistem de monitorizare şi detectare rapidă a speciilor invazive (MODSIS)": 1-149
●	Slotsbo S. (2012). Ecophysiology and life history of the slug, Arion lusitanicus. PhD thesis. Aarhus University, Department of Agroecology, Denmark: 1-80
●	Weidema I. (2006). NOBANIS - Invasive Alien Species Fact Sheet - Arion lusitanicus. Online Database of the North European and Baltic Network on Invasive Alien Species - NOBANIS www.nobanis.org.