Helix (Helix) lucorum

Statut de protecţie: specie nepericlitată Cochilia: melcul de pădure are cochilia opacă, groasă, de formă globulară, vizibil striată, cu colorit alb-gălbui, adesea cu câteva dungi late, longitudinale, mai închise (brun-roşcate până la brun-negricioase); are 4,5-5 anfracte, dintre care ultima este cea mai mare; apertura este mică (cea mai mică dintre speciile genului Helix), cu marginile uşor răsucite înspre exterior; ombilicul este complet acoperit până la pe jumătate deschis, adeseori apărând sub forma unei crăpături înguste Dimensiunile cochiliei: 40-50(60) mm diametru şi 41-55 mm înălţime Aspectul corpului: are colorit cenuşiu-verzui până la maroniu, uneori cu două benzi mai întunecate pe spate; atinge la maturitate o greutate de 20-25 de grame Hrana: specie erbivoră, care se hrăneşte cu fragmente vegetale Comportament: activă numai noaptea, dar şi în timpul zilei la scurt timp după căderea ploii; adesea se îngroapă în pământ pe vreme secetoasă, pentru a preveni deshidratarea; la sfârşitul toamnei, îşi sigilează apertura prin secreţia unei diafragme calcaroase, groase, foarte tari, albă, intrând în hibernare până la venirea primăverii Strategii de reproducere: depune ouă de circa 4 mm diametru Mecanisme de apărare: în timpul perioadelor de repaos sau pe vreme secetoasă, secretă o diafragma specializată de culoare albă, mai mult sau mai puţin rezistentă (în funcţie de conţinutul de calcar), care-i asigură protecţia împotriva atacului prădătorilor Habitat: locuri parţial împădurite, răcoroase; este o specie frecventă la marginea terenurilor cultivate, în crăpăturile zidurilor şi a pereţilor din piatră Paraziţi: larvele unor specii de trematode (din familiile Dicrocoeliidae, Brachylaemidae), în diferite stadii de evoluţie, au fost descoperite în ficatul, plămânii şi corpul melcului Importanţă: asemeni speciei Helix pomatia, este o specie cu valoare culinară, dar mai puţin apreciată datorită epidermei groase şi a ţesutului muscular destul de fibros; carnea este galben deschis, uneori cu o nuanţă brun-negricioasă; faţă de alte specii de melci comestibili, are cochilia mai groasă şi mai rezistentă la procedeele termice folosite la gătire, fiind folosită ca suport pentru diferite produse culinare Specii asemănătoare: • Helix (Helix) pomatia care are cochilia mai mare, de culoare mai deschisă

  Referinţe:

●	Balashov I. A., Kramarenko S. S., Zhukov A. V., Shklyaruk A. N., Baidashnikov A. A., Vasyliuk A. V. (2013). Contribution to the knowledge of terrestrial molluscs in southeastern Ukraine. Malacologica Bohemoslovaca 12: 62-69
●	Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
●	Mumladze L. (2013). Shell size differences in Helix lucorum Linnaeus, 1758 (Mollusca: Gastropoda) between natural and urban environments. Turkish Journal of Zoology 37: 1-6
●	Murvanidze L., Lomidze T., Nikolaishvili K., Gogebashvili I., Arabuli L., Asatiani K. (2010). The Role of Terrestrial Mollusks in Propagation of Trematodes in Urban Environment. Bulletin of the Georgian National Academy of Sciences 4(3): 92-95
●	Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project