luni, 21 iulie 2014

Limax (Limax) cinereoniger



Lungimea corpului: 160-190 mm (rareori 300 mm); este cea mai mare specie terestră de melc fără cochilie din lume
Aspectul corpului: adulţii au coloritul corpului foarte variabil, de obicei gri, gri deschis, palid ocru, brun-negricios sau în totalitate negru şi mult mai rar roşiatic; de-a lungul spatelui are întotdeauna o dungă albă caracteristică, foarte uşor de remarcat; cel mai adesea, pe flancuri, sunt prezente una sau două dungi întrerupte formate din pete negricioase; pe corp există tuberculi relativ proeminenţi, vizibili chiar şi la exemplarele tinere; pneumostomul se află în jumătatea posterioară a mantalei, în partea dreaptă; mantaua este fără pete, întotdeauna colorit uniform; tentaculele sunt brun-cenuşii, acoperite cu numeroase pete mici întunecate; exemplarele tinere au culoare crem-maronie, cu sau fără dungi albicioase, iar piciorul este unicolor, albicios
Piciorul: este bicolor, gri închis pe margini şi albicios în zona mediană (caracteristică a speciei); lasă în deplasare o dâră incoloră de mucus
Specii asemănătoare:
Limax (Limax) maximus, la care mantaua are pete negricioase şi populează habitatele antropizate (magazii, beciurile caselor, zonele cu garduri vii)
Arion (Arion) ater, la care mantaua este neagră, fără pete, brăzdată de şanţuri fine
Hrana: se hrăneşte mai ales cu alge, licheni, ciuperci, fragmente vegetale descompuse, mai rar cu resturi de animale moarte; este o specie care contribuie la împrăştierea sporilor unor specii de ferigi şi de muşchi (sporii sunt ingeraţi, tranzitează sistemul digestiv, fiind ulterior eliminaţi nealteraţi)
Comportament: activă numai în amurg şi în timpul nopţii, rareori în timpul zilei, pe vreme ploioasă; ocazional, activă şi iarna, în zilele cu temperaturi mai ridicate; speranţa sa de viaţă este de până la trei ani, fiind capabil să supravieţuiască temperaturilor foarte scăzute din timpul iernii
Strategii de reproducere: când nu găseşte un partener, asemeni altor melci, are abilitatea de a se auto-fertiliza; fertilizarea are loc în timpul nopţii, la înălţime printre crengile arborilor, în perioada iunie-iulie şi poate dura până la 18 ore; ouăle cu diametrul de 5 mm, translucide, sunt depuse în pachete de 40-250, în sol sau sub muşchii de pe sol
Habitat: poate fi găsită aproape exclusiv în păduri, fiind afectată de efectele antropizării; în timpul zilei, se adăposteşte sub bucăţile de scoarţă de pe sol, sub buştenii putrezi, printre frunzele uscate de pe sol, în crăpăturile din scoarţa arborilor, sub pietrele umede; este o specie indicator al pădurilor formate din arboret matur, niciodată prezentă în plantaţiile tinere
Prădători: este atacată de larvele şi adulţii unor specii de coleoptere (Carabus intricatus)
Paraziţi:
Elaphostrongylus, un gen de viermi nematozi pentru care este gazdă intermediară

Limax (Limax) cinereoniger DSC83044
Limax (Limax) cinereoniger DSC39159
Limax (Limax) cinereoniger DSC35530
  Exemplarele adulte

Limax (Limax) cinereoniger DSC47347
Limax (Limax) cinereoniger DSC83919
Limax (Limax) cinereoniger DSC83088

Limax (Limax) cinereoniger DSC45551 Limax (Limax) cinereoniger DSC45883 Limax (Limax) cinereoniger DSC84449

Limax (Limax) cinereoniger DSC39160 Limax (Limax) cinereoniger DSC83899 Limax (Limax) cinereoniger DSC86863

Limax (Limax) cinereoniger DSC86942 Limax (Limax) cinereoniger DSC95167 Limax (Limax) cinereoniger DSC96291

Limax (Limax) cinereoniger DSC99389 Limax (Limax) cinereoniger DSC99416 Limax (Limax) cinereoniger DSC122112

Limax (Limax) cinereoniger DSC127157 Limax (Limax) cinereoniger DSC136865 Limax (Limax) cinereoniger DSC136988

Limax (Limax) cinereoniger DSC145712 Limax (Limax) cinereoniger DSC175990

  Exemplarele tinere

Limax (Limax) cinereoniger DSC35371
Limax (Limax) cinereoniger DSC84418
Limax (Limax) cinereoniger DSC87032


Limax (Limax) cinereoniger DSC145159 Limax (Limax) cinereoniger DSC154295 Limax (Limax) cinereoniger DSC168719

  Surse de hrană

Limax (Limax) cinereoniger DSC39180





  Referinţe:
Boch S., Berlinger M., Fischer M., Knop E., Nentwig W., Türke M., Prati D. (2012). Fern and bryophyte endozoochory by slugs. Oecologia 172: 817-822
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Kozłowski J. (2010). Ślimaki nagie w uprawach. Klucz do identyfikacji. Metody zwalczania. Poznań: Instytut Ochrony Roślin: 1-64
Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
Peyer B., Kuhn E. (1928). Die Kopulation von Limax cinereoniger Wolf. Vierteljahrsschrift der Naturforschenden Gesellschaft in Zürich 73: 485-521
Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Verdú J. R., Galante E. (2005). Libro Rojo de los Invertebrados de España. Dirección General de Conservación de la Naturaleza (versión online): 393
Verdú J. R., Numa C., Galante E. (2011). Atlas y Libro Rojo de los Invertebrados amenazados de España (Especies Vulnerables). Vol II: Moluscos. Dirección General de Medio Natural y Politica Forestal, Ministerio de Medio Ambiente, Medio rural y Marino. Madrid: 987-990

duminică, 20 iulie 2014

Arion (Mesarion) subfuscus


Lungimea corpului: 45-50(75) mm
Aspectul corpului: adulţii au colorit variabil, de la brun închis, brun-oliv, până la portocaliu, portocaliu-roşcat, gălbui-maroniu; de obicei, pe fiecare parte a corpului este prezentă câte o dungă longitudinală de culoare mai închisă, care uneori poate lipsi; corpul este acoperit cu o serie de tuberculi foarte fini; tentaculele, ca şi partea superioară a capului, sunt de culoare închisă
Piciorul: are colorit deschis, crem sau albicios, pe flancuri cu dungi subţiri; lasă în urmă o dâră de mucus galbenă, portocalie, rareori transparentă
Specii asemănătoare:
Arion (Arion) vulgaris, ale cărui exemplare tinere au colorit asemănător, suprafaţa exterioară lipsită de tuberculi, iar atunci când se simt ameninţate îşi contractă corpul în formă de clopot
Arion (Arion) ater, ale cărui exemplare tinere au corpul lipsit de tuberculi şi-şi contractă corpul în formă de clopot când sunt ameninţaţe
Hrana: este formată din resturi vegetale, ciuperci (comestibile sau otrăvitoare), alge, frunze aflate în descompunere, uneori excremente de animale, larve de insecte, nevertebrate moarte (râme, alte specii de melci); uneori, consumă şi părţile verzi ale unor plante (Chenopodium album, Melandrium album, Thlaspi arvense, Capsella bursa-pastoris, Tripleurospermum inodorum, Brassica napus)
Comportament: este o specie activă după lăsarea întunericului, uneori şi în timpul zilei pe vreme foarte umedă; pentru a preveni deshidratarea, pe vreme călduroasă se adăposteşte printre frunzele căzute, în adânciturile din sol, pe sub pietre sau buşteni căzuţi; când este atacat, nu-şi contractă corpul în formă de clopot, spre deosebire de alte specii ale genului Arion, dar eliberează un mucus portocaliu; ciclul său evolutiv este anual; pe perioada iernii, reuşeşte să supravieţuiască datorită faptului că se adăposteşte la adâncime mare în sol
Strategii de reproducere: la câteva zile după fertilizare, depune în solurile afânate, câteva sute de ouă albicioase, cu diametrul de 2-3 mm, în pachete de până la 50; marea majoritate a adulţilor mor după împerechere
Mecanisme de apărare: este o specie de melc ce are abilitatea de a-şi regenera tentaculele smulse de prădători
Habitat: populează de obicei habitatele umede din zonele împădurite, marginea habitatelor cu desişuri, terenurile agricole, habitatele antropizate (parcuri, cimitire, grădini, ruine)
Prădători: este o specie de melc vânată de o marie varietate de prădători: exemplarele adulte ale unor specii de gândaci (Coleoptera), larvele de licurici (Lampyridae), amfibieni, şerpi, păsări (Corvidae), unele mamifere mici insectivore (Soricidae)
Importanţă: în absenţa surselor de hrană, poate provoca pagube importante anumitor culturi agricole, hrănindu-se pe diferite specii de cereale, seminţe de rapiţă (Brassica napus), soia (Glycine max), floarea-soarelui (Helianthus annuus)
Arion (Mesarion) subfuscus DSC37982
Arion (Mesarion) subfuscus DSC37843


  Referinţe:
Draparnaud J.-P.-R. (1805). Histoire naturelle des mollusques terrestres et fluviatiles de la France. Louis Colas, libraire, Paris: 125-126
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Kozłowski J. (2008). On the distribution and food preferences of Arion subfuscus (Draparnaud, 1805). Folia Malacologica 16(2): 61-67
Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
Turton W. (1857). Manual of the land and fresh-water shells of the British Islands, with figures of each of the kinds. A new Edition, thoroughly revised and much enlarged. John Edward Geay, F.R.S., London: 107