Limax (Limax) cinereoniger

Lungimea corpului: 160-190 mm (rareori 300 mm); este cea mai mare specie terestră de melc fără cochilie din lume Aspectul corpului: adulţii au coloritul corpului foarte variabil, de obicei gri, gri deschis, palid ocru, brun-negricios sau în totalitate negru şi mult mai rar roşiatic; de-a lungul spatelui are întotdeauna o dungă albă caracteristică, foarte uşor de remarcat; cel mai adesea, pe flancuri, sunt prezente una sau două dungi întrerupte formate din pete negricioase; pe corp există tuberculi relativ proeminenţi, vizibili chiar şi la exemplarele tinere; pneumostomul se află în jumătatea posterioară a mantalei, în partea dreaptă; mantaua este fără pete, întotdeauna colorit uniform; tentaculele sunt brun-cenuşii, acoperite cu numeroase pete mici întunecate; exemplarele tinere au culoare crem-maronie, cu sau fără dungi albicioase, iar piciorul este unicolor, albicios Piciorul: este bicolor, gri închis pe margini şi albicios în zona mediană (caracteristică a speciei); lasă în deplasare o dâră incoloră de mucus Specii asemănătoare: • Limax (Limax) maximus, la care mantaua are pete negricioase şi populează habitatele antropizate (magazii, beciurile caselor, zonele cu garduri vii) • Arion (Arion) ater, la care mantaua este neagră, fără pete, brăzdată de şanţuri fine • Arion (Arion) vulgaris Hrana: se hrăneşte mai ales cu alge, licheni, ciuperci, fragmente vegetale descompuse, mai rar cu resturi de animale moarte; este o specie care contribuie la împrăştierea sporilor unor specii de ferigi şi de muşchi (sporii sunt ingeraţi, tranzitează sistemul digestiv, fiind ulterior eliminaţi nealteraţi) Comportament: activă numai în amurg şi în timpul nopţii, rareori în timpul zilei, pe vreme ploioasă; ocazional, activă şi iarna, în zilele cu temperaturi mai ridicate; speranţa sa de viaţă este de până la trei ani, fiind capabil să supravieţuiască temperaturilor foarte scăzute din timpul iernii Strategii de reproducere: când nu găseşte un partener, asemeni altor melci, are abilitatea de a se auto-fertiliza; fertilizarea are loc în timpul nopţii, la înălţime printre crengile arborilor, în perioada iunie-iulie şi poate dura până la 18 ore; ouăle cu diametrul de 5 mm, translucide, sunt depuse în pachete de 40-250, în sol sau sub muşchii de pe sol Habitat: poate fi găsită aproape exclusiv în păduri, fiind afectată de efectele antropizării; în timpul zilei, se adăposteşte sub bucăţile de scoarţă de pe sol, sub buştenii putrezi, printre frunzele uscate de pe sol, în crăpăturile din scoarţa arborilor, sub pietrele umede; este o specie indicator al pădurilor formate din arboret matur, niciodată prezentă în plantaţiile tinere Prădători: este atacată de larvele şi adulţii unor specii de coleoptere (Carabus intricatus) Paraziţi: • Elaphostrongylus, un gen de viermi nematozi pentru care este gazdă intermediară

Exemplarele adulte

Exemplarele tinere

Surse de hrană

  Referinţe:

●	Boch S., Berlinger M., Fischer M., Knop E., Nentwig W., Türke M., Prati D. (2012). Fern and bryophyte endozoochory by slugs. Oecologia 172: 817-822
●	Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
●	Kozłowski J. (2010). Ślimaki nagie w uprawach. Klucz do identyfikacji. Metody zwalczania. Poznań: Instytut Ochrony Roślin: 1-64
●	Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
●	Peyer B., Kuhn E. (1928). Die Kopulation von Limax cinereoniger Wolf. Vierteljahrsschrift der Naturforschenden Gesellschaft in Zürich 73: 485-521
●	Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
●	Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
●	Verdú J. R., Galante E. (2005). Libro Rojo de los Invertebrados de España. Dirección General de Conservación de la Naturaleza (versión online): 393
●	Verdú J. R., Numa C., Galante E. (2011). Atlas y Libro Rojo de los Invertebrados amenazados de España (Especies Vulnerables). Vol II: Moluscos. Dirección General de Medio Natural y Politica Forestal, Ministerio de Medio Ambiente, Medio rural y Marino. Madrid: 987-990

Arion (Mesarion) subfuscus

Lungimea corpului: 45-50(75) mm Aspectul corpului: adulţii au colorit variabil, de la brun închis, brun-oliv, până la portocaliu, portocaliu-roşcat, gălbui-maroniu; de obicei, pe fiecare parte a corpului este prezentă câte o dungă longitudinală de culoare mai închisă, care uneori poate lipsi; corpul este acoperit cu o serie de tuberculi foarte fini; tentaculele, ca şi partea superioară a capului, sunt de culoare închisă Piciorul: are colorit deschis, crem sau albicios, pe flancuri cu dungi subţiri; lasă în urmă o dâră de mucus galbenă, portocalie, rareori transparentă Specii asemănătoare: • Arion (Arion) vulgaris, ale cărui exemplare tinere au colorit asemănător, suprafaţa exterioară lipsită de tuberculi, iar atunci când se simt ameninţate îşi contractă corpul în formă de clopot • Arion (Arion) ater, ale cărui exemplare tinere au corpul lipsit de tuberculi şi-şi contractă corpul în formă de clopot când sunt ameninţaţe Hrana: este formată din resturi vegetale, ciuperci (comestibile sau otrăvitoare), alge, frunze aflate în descompunere, uneori excremente de animale, larve de insecte, nevertebrate moarte (râme, alte specii de melci); uneori, consumă şi părţile verzi ale unor plante (Chenopodium album, Melandrium album, Thlaspi arvense, Capsella bursa-pastoris, Tripleurospermum inodorum, Brassica napus) Comportament: este o specie activă după lăsarea întunericului, uneori şi în timpul zilei pe vreme foarte umedă; pentru a preveni deshidratarea, pe vreme călduroasă se adăposteşte printre frunzele căzute, în adânciturile din sol, pe sub pietre sau buşteni căzuţi; când este atacat, nu-şi contractă corpul în formă de clopot, spre deosebire de alte specii ale genului Arion, dar eliberează un mucus portocaliu; ciclul său evolutiv este anual; pe perioada iernii, reuşeşte să supravieţuiască datorită faptului că se adăposteşte la adâncime mare în sol Strategii de reproducere: la câteva zile după fertilizare, depune în solurile afânate, câteva sute de ouă albicioase, cu diametrul de 2-3 mm, în pachete de până la 50; marea majoritate a adulţilor mor după împerechere Mecanisme de apărare: este o specie de melc ce are abilitatea de a-şi regenera tentaculele smulse de prădători Habitat: populează de obicei habitatele umede din zonele împădurite, marginea habitatelor cu desişuri, terenurile agricole, habitatele antropizate (parcuri, cimitire, grădini, ruine) Prădători: este o specie de melc vânată de o marie varietate de prădători: exemplarele adulte ale unor specii de gândaci (Coleoptera), larvele de licurici (Lampyridae), amfibieni, şerpi, păsări (Corvidae), unele mamifere mici insectivore (Soricidae) Importanţă: în absenţa surselor de hrană, poate provoca pagube importante anumitor culturi agricole, hrănindu-se pe diferite specii de cereale, seminţe de rapiţă (Brassica napus), soia (Glycine max), floarea-soarelui (Helianthus annuus)

  Referinţe:

●	Draparnaud J.-P.-R. (1805). Histoire naturelle des mollusques terrestres et fluviatiles de la France. Louis Colas, libraire, Paris: 125-126
●	Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
●	Kozłowski J. (2008). On the distribution and food preferences of Arion subfuscus (Draparnaud, 1805). Folia Malacologica 16(2): 61-67
●	Lupu D. (1975). Analyse zoogéographique des Limacidae et Arionidae (Gastropoda - Pulmonata) de Roumanie. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 16: 101-113
●	Rowson B., Turner J., Anderson R., Symondson B. (2013). Slugs of Britain & Ireland. [Short test version]: 18-37
●	Turton W. (1857). Manual of the land and fresh-water shells of the British Islands, with figures of each of the kinds. A new Edition, thoroughly revised and much enlarged. John Edward Geay, F.R.S., London: 107