luni, 30 iunie 2014

Lymnaea stagnalis


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: are culoare gălbuie, cenuşie până la gri-maronie, cu 4,5-6 anfracte uşor convexe, răsucite spre dreapta (dintre care ultima mult mai mare reprezentând 2/3 din înălţime), cu suturi adânci; la suprafaţa exterioară, prezintă o serie de striaţii fine longitudinale; apertura este ovală, cu înălţimea egală cu jumătate din cea a cochiliei; ombilicul este acoperit de columelă
Dimensiunile cochiliei: 20-30(35) mm diametru şi 40-50(70-80) mm înălţime
Aspectul corpului: are colorit cenuşiu-gălbui; capul este mare, cu tentaculele aplatizate
Hrana: se hrăneşte cu fragmente vegetale, vieţuitoare acvatice (pui de tritoni, peşti mici, larve de gândaci acvatici)
Comportament: vine adeseori la suprafaţa apei şi-şi umple cavitatea respiratorie cu aer; are abilitatea de a absorbi oxigen din apă prin piele în timpul iernii când hibernează pe fundul bălţilor sau atunci când suprafaţa apei este îngheţată; trăieşte până la doi ani
Strategii de reproducere: este o specie care caută să insemineze cât mai mulţi potenţiali noi parteneri (efectul Coolidge); depune ouăle de formă ovală pe mai multe rânduri, în grupuri de 40-140, pe plantele acvatice
Habitat: preferă apele dulci, puţin adânci, lin curgătoare sau stagnante, cu vegetaţie bogată (Typha, Myriophyllum, Phragmites, Nuphar lutea etc.)
Paraziţi:
1. este gazdă intermediară pentru aproape 70 de specii de trematode, cele mai frecvente fiind:
Opisthioglyphe ranae, a cărui gazdă finală sunt diferite specii de amfibieni
Echinoparyphium aconiatum, a cărui gazdă finală sunt diferite specii de păsări
Plagiorchis elegans, endoparazit în sistemul reproducător, a cărui gazdă finală sunt diferite specii de păsări
Neoglyphe locellus, endoparazit în ţesuturi, a cărui gazdă finală sunt diferite specii de păsări şi de peşti
Echinostoma revolutum, endoparazit al sistemului digestiv, dar care poate infecta şi organismul uman
Echinoparyphium recurvatum, endoparazit al tractului intestinal, ce poate provoaca afecţiuni severe şi organismul uman; gazda sa finală sunt diferite specii de păsări şi de mamifere
Moliniella anceps, endoparazit al ţesuturilor, a cărui gazdă finală sunt diferite specii de păsări
2. este o specie care joacă un rol important în transmiterea unor viermi către animalele erbivore sau chiar oameni:
Fascicola hepatica, viermele de gălbează, care se fixează în ficatul ovinelor (uneori şi al bovinelor); la oameni, trecerea parazitului în căile biliare, duce la apariţia icterului
Specii asemănătoare:
Stagnicola palustris care are cochilia mai mică (6-10 mm diametru, 10-18 mm înălţime)
Lymnaea stagnalis DSC34219
Lymnaea stagnalis DSC45374
Lymnaea stagnalis DSC35076
Lymnaea stagnalis DSC66263
Lymnaea stagnalis DSC35021
Lymnaea stagnalis DSC34261 Lymnaea stagnalis DSC35019


  Referinţe:
Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Dvo­řák J., Sattmann H., Kone­čny R. (1999). Bird schistosomes from freshwater snails in Austria, with some notes on current problems (Digenea, Schistosomatidae). Mitteilungen der Österreichischen Gesellschaft für Tropenmedizin und Parasitologie 21: 69-76
Faltýnková A. (2005). Larval trematodes (Digenea) in molluscs from small water bodies near Ceské Budejovice, Czech Republic. Acta Parasitologica 50(1): 49-55
Faltýnková A., Našinková V., Kablásková L. (2007). Larval trematodes (Digenea) of the great pond snail, Lymnaea stagnalis (L.), (Gastropoda, Pulmonata) in Central Europe: a survey of species and key to their identification. Parasite 14: 39-51
Glöer P., Sîrbu I. (2005). New freshwater molluscs species found in the Romania fauna. Heldia 6(5/6): 229-238
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Kudlai O. S. (2009). The Discovery of the Intermediate Host for the Trematode Moliniella anceps (Trematoda, Echinostomatidae) in Ukraine. Vestnik zoologii 43(4): e­­­-11-e-13
Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 774
Radev V., Hrusanov D., Mutafova T., Dimitrov V. (2005). Life cycle and characterization of Neoglyphe locellus (Kossack, 1910) (Digenea: Plagiorchiidae) from Bulgaria. Helminthologia 42(2): 93-97
Rivaz S., Nasiri V., Karimi G., Abdigoudarzi M., Paykari H., Motamedi G., Azizi H., Pirali K. (2014). Lymnaea stagnalis (Linnaeus, 1758) snails´ infections to trematoda larval stages in Shahrekord city´s springs. Asian Pacific Journal of Tropical Disease, Supplement 1: S246-S249
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Sîrbu I., Sîrbu M., Benedek A. M. (2010). The freshwater Mollusca from Banat (Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 53: 21-43
Soldánová M., Selbach C., Sures B., Kostadinova A., Pérez-del-Olmo A. (2010). Larval trematode communities in Radix auricularia and Lymnaea stagnalis in a reservoir system of the Ruhr River. Parasites & Vectors 3: 56-68
Soler J., Moreno D., Araujo R., Ramos M. A. (2006). Diversidad y stribucíon de los moluscos de agua dulce en la Comunidad de Madrid (España). Graellsia 62: 201-252
Turton W. (1857). Manual of the land and fresh-water shells of the British Islands, with figures of each of the kinds. A new Edition, thoroughly revised and much enlarged. John Edward Geay, F.R.S., London: 236-238
Väyrynen T., Siddall R., Valtonen E. T., Taskinen J. (2000). Patterns of trematode parasitism in lymnaeid snails fron northern and central Finland. Annales Botanici Fennici 37: 189-199

vineri, 20 iunie 2014

Oxyloma (Oxyloma) elegans


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: subţire, foarte fragilă, translucidă, cu colorit palid gălbui, brun-gălbui până la brun închis, adesea cu mai puţin de 3 anfracte, dintre care ultima este foarte mare (cca 3/4 din întreaga cochilie), toate brăzdate de striaţii radiale fine, neregulate; apertura este mare, de formă ovală, cu marginile drepte; suturile sunt adânci; ombilicul lipseşte
Dimensiunile cochiliei: are diametrul de 6-8 mm, înălţimea de 9-17(20) mm
Aspectul corpului: este de culoare închisă, acoperit cu numeroase puncte negricioase; are două perechi de tentacule, dintre care cea inferioară foarte slab dezvoltată
Lungimea corpului: 20 mm (uneori 40 mm)
Specii asemănătoare:
Succinea putris, a cărei cochilie are mai mult de 3 anfracte (3-4), iar corpul are colorit mai deschis
Hrana: specie erbivoră, care se hrăneşte pe fragmentele ofilite ale plantelor
Comportament: trăieşte până la 2 ani
Strategii de reproducere: depune ouăle în apă, în pachete de 10-150, pe care le fixează de pietre sau de plantele acvatice
Habitat: specie higrofilă, foarte legată de apă, care poate fi întâlnită în preajma apelor, prin vegetaţia din habitatele extrem de umede (mlaştini, smârcuri, canale de irigaţie, luncile râurilor, pajişti umede)
Paraziţi: reprezintă o potenţială gazdă intermediară pentru Leucochloridium macrostomum, o specie de vierme trematod care se localizează în tentaculele melcului
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC19524
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC33847
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC19589
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC19592
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC33428 Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC19481 Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC39642

  Paraziții
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC43253
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC42954
Oxyloma (Oxyloma) elegans DSC42993


  Referinţe:
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Ondina P., Hermida J., Outeiro A. (1996). Oxyloma elegans (Risso, 1826) (Gastropoda, Pulmonata) en Galicia. Iberus 14(2): 67-70
Risso A. (1826). Histoire naturelle des principales productions de l'Europe méridionale et particulièrement de celles des environs de Nice et des Alpes Maritimes. Tome quatrième. Chez F.-G. Levrault, libraire, Paris: 59
Ruiz R. A., Pozo A. C., Crevillen A. P., Burgos J. A. (2006). Caracoles Terrestres de Andalucía. Guía y Manual de Identificatíon. Fundacíon Gypaetus y Junta de Andalucía: 1-303
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Sîrbu I., Gheoca V., Sîrbu M. (2008). Aquatic and hygrophilous molluscs from the Maramureş Mountains Nature Oark. Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research 5: 45-52
Soler J., Moreno D., Araujo R., Ramos M. A. (2006). Diversidad y stribucíon de los moluscos de agua dulce en la Comunidad de Madrid (España). Graellsia 62: 201-252

vineri, 13 iunie 2014

Helix (Helix) lutescens


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: conic-globulară, de culoare deschisă (alb-cenuşie, alb-gălbuie, albicioasă), striată, uneori cu benzi întunecate difuze, foarte puţin lucioasă, cu 4-4,5 anfracte separate de o sutură superficială; apertura are formă ovală până la aproape rotundă, oblică, albicioasă şi are marginile interioare de culoare albă sau uşor rozii; ombilicul este complet acoperit
Dimensiunile cochiliei: are 23-27 mm diametru şi 27-33(37) mm înălţime
Aspectul corpului: este de culoare cenuşie, acoperit cu numeroase verucozităţi albicioase; pe flancuri are o dungă caracteristică, difuză, mai deschisă la culoare; talpa piciorului are colorit cenuşiu-gălbui
Hrana: specie erbivoră
Comportament: este o specie de melc activă de după-amiază până a doua zi dimineaţă, în special imediat după răsăritul soarelui; devine imediat activă pe vreme răcoroasă sau cu precipitaţii; în timpul anotimpului rece, se îngroapă în pământ până la o adâncime de 6 cm, unde rămâne în stare de repaos până la apariţia părţilor verzi ale plantelor gazdă; pe vreme secetoasă, secretă o diafragmă din mucus, cu care-şi închide apertura şi care ajută la fixarea pe substrat (ziduri, tulpinile uscate ale plantelor ierboase, frunze)
Strategii de reproducere: de obicei, în luna iunie, depune 20-50 de ouă sferice de circa 4 mm diametru, într-un cuib pe care şi-l sapă în pământ, la o adâncime de 4-6 cm
Habitat: este o specie xerotermofilă, ce poate fi întâlnită pe pajişti cu substrat calcaros, habitate uscate cu tufărişuri, dealuri uscate şi însorite, grădini, în apropierea gardurilor, pe zidurile clădirilor vechi
Prădători: ouăle sunt adesea consumate de furnici şi de viermii de pământ (Lumbricus)
Specii asemănătoare:
Helix (Helix) pomatia care are cochilia mai puţin conică, cu dimensiunea mult mai mare, şanţurile radiare mai fine, ombilicul parţial descoperit, discul de dedesubtul orificiului respirator oval
Helix (Helix) lutescens DSC37298
Helix (Helix) lutescens DSC44883
  Exemplarele adulte
Helix (Helix) lutescens DSC37301
Helix (Helix) lutescens DSC43369
Helix (Helix) lutescens DSC32934
Helix (Helix) lutescens DSC45677 Helix (Helix) lutescens DSC45687 Helix (Helix) lutescens DSC43724
Helix (Helix) lutescens DSC105007 Helix (Helix) lutescens DSC43984 Helix (Helix) lutescens DSC43718
Helix (Helix) lutescens DSC32955 Helix (Helix) lutescens DSC40177 Helix (Helix) lutescens DSC45696
Helix (Helix) lutescens DSC46231

  Fertilizarea
Helix (Helix) lutescens DSC105013
Helix (Helix) lutescens DSC105012


  Referinţe:
Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Korelewska-Batura E. (1999). Helix lutescens Rossmässler, 1837 (Gastropoda: Pulmonata: Helicidae) - its structure, biology and ecology. Folia Malacologica 7(4): 197-240
Korelewska-Batura E., Jackiewicz M. (1999). Pneumostome structure in Helix pomatia Linnaeus, 1758 and H. lutescens Rossmässler, 1837 (Gastropoda: Pulmonata: Helicidae) - another diagnostic character. Folia Malacologica 7(1): 43-45
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project

miercuri, 11 iunie 2014

Cepaea (Austrotachea) vindobonensis


Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: este albicioasă, gălbui murdar, cel mai adesea cu cinci dungi longitudinale mai închise la culoare (de la maroniu-roşcat până la maroniu sau brun-negricioase), dintre care una, două sau trei sunt mai late (dungile 3, 4 şi 5); există forme de culoare cu colorit alb murdar, ce au dungile foarte vagi sau aproape imposibil de diferenţiat; are 5,5-6 anfracte, dintre care ultima este cea mai mare, toate brăzdate de şanţuri radiale adânci; apertura este foarte înclinată, cu marginea are colorit uşor maroniu; ombilicul este complet acoperit
Dimensiunile cochiliei: are 20-25 mm diametru şi 17-21 mm înălţime
Hrana: este o specie erbivoră
Comportament: la fel ca alte specii terestre, pentru a preveni deshidratarea, în perioadele foarte călduroase sau secetoase şi când este în repaos, îşi retrage corpul în cochilie şi îşi sigilează apertura cu o diafragmă din mucus uscat; trăieşte până la trei ani
Habitat: preferă habitatele xerotermice (uscate şi călduroase): dealurile însorite bine încălzite, desişurile, pantele stâncoase, habitatele deschise, pajiştile cu substrat calcaros; este o specie care tolerează foarte bine habitatele antropizate (acostamentele rutiere, podurile de cale ferată, terasamentele căilor ferate, perdelele de păduri de salcâm şi de arţar, tufişurile, aleile din parcuri)
Specii asemănătoare:
Cepaea nemoralis la care marginea aperturii are întotdeauna culoarea albă, iar dungile longitudinale au culoare mai închisă
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC19527
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC32896 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC07508
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC43733
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC55209
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC37273
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC10520
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC45684 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC03535 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC41945
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC44751 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC45697 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC57891
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC38199 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC37460 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC06857
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC37441 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC54126 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC87553
Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC37015 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC06872 Cepaea Austrotachea vindobonensis DSC45689


  Referinţe:
Amza M. C., Petrovici M., Gheoca V. (2011). Preliminary study of the terrestrial gastropods diversity (Gastropoda: Stylomatophora) from Cefa Nature Park (NW of Romania). Advances in Environmental Sciences - International Journal of the Bioflux Society 3(1): 17-22
Balashov I. A., Kramarenko S. S., Zhukov A. V., Shklyaruk A. N., Baidashnikov A. A., Vasyliuk A. V. (2013). Contribution to the knowledge of terrestrial molluscs in southeastern Ukraine. Malacologica Bohemoslovaca 12: 62-69
Cuttelod A., Seddon M., Neubert E. (2011). European Red List of Non-marine Molluscs. Luxembourg: Publications Office of the European Union
Dvořák L., Hlaváč J. Č. (2013). Páskovka Cepaea vindobonensis (Pulmonata: Helicidae) v západních Čechách. Malacologica Bohemoslovaca 12: 99-104
Egorov R. (2014). The first record of Cepaea vindobonensis (Pfeiffer, 1828) (Stylommatophora: Helicidae) in the central part of European Russia. Malacologica Bohemoslovaca 13: 110-113
Grossu A. V. (1993). The Catalogue of the Molluscs from Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 33: 291-366
Karaman B. J. (2012). Fauna of Gastropoda (Mollusca) in Fruška Gora Mountains, Vojvodina (Serbia). Fauna Montenegrina 11(1): 7-34
Kramarenko S. S., Khokhutkin I. M., Grebennikov M. E. (2007). Specific Features of Phenetic Structure of the Terrestrial Snail Cepaea vindobonensis (Pulmonata; Helicidae) in Urbanized and Natural Populations. Russian Journal of Ecology 38(1): 39-45
Mierzwa D. (2008). Chemical composition of shells of Cepaea vindobonensis (Férussac, 1821) (Gastropoda: Pulmonata: Helicidae). Folia Malacologica 16(1): 17-20
Nordsieck H. (2014). Zur Systematik der Gattung Cepaea Held (Gastropoda, Stylommatophora, Helicidae). Mitteilungen der Deutschen Malakozoologischen Gesellschaft 91: 43-52
Pokryszko B. M., Maltz T. K., Cameron R. A. D. (2004). Cepaea vindobonensis (Férussac, 1821) in the Pieniny Mts. Folia Malacologica 12(3): 153-156
Ruud A. B. (2011). Checklist of the land and freshwater Gastropoda of Romania. Fauna Europaea Project
Stalažs A., Šteffek J., Dreijers E. (2008). Cepaea vindobonensis (C. Pfeiffer, 1828) in Latvia. Acta Universitatis Latviensis 745: 199-203