|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Cochilia: este globulară, de obicei maronie, cenuşiu-maronie, cu tentă roşcată, presărată cu numeroase pete şi puncte palid gălbui (cu aspect pestriţ), de obicei cu o singură dungă de culoare mai închisă la periferie; coloritul este extrem de variabil, existând numeroase forme de culoare; are 5-5,5 anfracte, cu sutură adâncă, ce pot fi înfăşurate atât spre dreapta cât şi spre stânga; apertura are marginea interioară proeminentă, de culoare albă şi marginile răsucite înspre exterior; ombilicul este de obicei în întregime acoperit (există, spre exemplu, exemplare care au cochilia globulară, cu ombilicul închis şi exemplare cu cochilia aplatizată, cu ombilicul deschis); ca urmare a variabilităţii diametrului, înălţimii, formei, înclinaţiei şi mărimii ombilicului, intensităţii culorii dungii maronii, numărului anfractelor, s-au descris numeroase populaţii caracteristice diferitelor zone geografice şi un număr mare de subspecii; de asemenea, dimensiunile cochiliei scad pe măsură ce creşte altitudinea
Dimensiunile cochiliei: 14-28 mm diametru, 10-22 mm înălţime
Aspectul corpului: corpul melcului are, de obicei, culoare negricioasă, dar poate fi şi maroniu sau brun-gălbui
Specii asemănătoare:
• Cornu aspersum, care are cochilia de diametru mai mare (25-40 mm), apertura mare şi oblică
Hrana: consumă frecvent fragmente verzi de Urtica dioica, Cirsium arvense; adeseori se caţără la înălţime mare în căutarea hranei; uneori, se hrăneşte din carcasele viermilor de pământ
Comportament: este o specie activă mai ales după lăsarea întunericului; uneori, numeroase exemplare (10-20) pot fi văzute pe o suprafaţă nu mai mare de 1 m2; atunci când condiţiile meteorologice sunt neprielnice, are obiceiul de a se adăposti sub pământ
Strategii de reproducere: este o specie care posedă un mecanism prin care este împiedicată fertilizarea ouălelor proprii, înainte de a se transfera celulele reproductive; adeseori ouăle, cu diametrul de 2-3 mm, sunt depuse în urma copulării, dar, în lipsa partenerilor, se poate autofertiliza; depune 30-50 de ouă, în perioada iulie-septembrie; atât numărul, cât şi diametrul ouălelor, scade odată cu creşterea altitudinii la care se dezvoltă populaţiile; ciclul său evolutiv poate ajunge la 14 ani
Habitat: preferă zonele cu umiditate ridicată: terenuri mlăştinoase, pajişti umede, păşuni umede cu substrat calcaros, păduri, habitate deschise; uneori poate fi găsită în zona montană la altitudini ridicate
Prădători: este vânată de păsări (Turdidae), broaşte, gândaci, mici mamifere (şoareci), alte specii de melci
Importanţă: datorită nivelului ridicat de metale grele (Fe, Zn) descoperit în hepatopancreas şi în cochilie, această specie ar putea constitui un bioindicator al poluării biotopurilor urbanizate
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu